Nu face, nu „nu fă" — forma corectă și de ce
„nu face!", nu „nu fă!" — regula pe scurt
Româna are două forme de imperativ la persoana a II-a singular: una pentru poruncă (afirmativ) și una pentru interdicție (negativ). Cea negativă se face după o formulă fixă: nu + infinitivul verbului, fără „a". Spui fă tema!, dar nu face gălăgie!; zi-mi!, dar nu-mi zice!.
Greșeala apare când vorbitorul ia forma afirmativă și îi pune „nu" în față: nu fă, nu zi, nu fii. Sună scurt și hotărât, dar nu este românește literar.
Perechile afirmativ / negativ
| Verbul | Afirmativ (poruncă) | Negativ (interdicție) |
|---|---|---|
| a face | fă! | nu face! (❌ nu fă) |
| a zice | zi! | nu zice! (❌ nu zi) |
| a duce (a se duce) | du-te! | nu te duce! (❌ nu du-te) |
| a fi | fii! | nu fi! (❌ nu fii) |
| a avea | ai! (ai grijă!) | nu avea! (❌ nu ai) |
| a veni | vino! | nu veni! (❌ nu vino) |
| a da | dă! | nu da! (❌ nu dă) |
| a lua | ia! | nu lua! (❌ nu ia) |
| a spune | spune! | nu spune! (forme identice) |
Ultimul rând arată de ce greșeala trece neobservată: la multe verbe (spune, scrie, citește, mergi, fugi) forma afirmativă și infinitivul coincid, așa că nu se aude nicio diferență. Verbele scurte și foarte folosite — a face, a zice, a fi, a avea, a duce, a veni — sunt cele care trădează greșeala.
Atenție la „nu fi" / „fii"
- ✅ Fii cuminte! Fii atent la tablă! (afirmativ, doi i)
- ✅ Nu fi trist! Nu fi obraznic! (negativ, un singur i, pentru că e infinitivul a fi)
Diferența de scriere nu e un capriciu: fii are doi i pentru că se compune din radicalul fi- + terminația de persoana a II-a -i, în timp ce la negativ folosim infinitivul întreg, fi.
Unde stau pronumele
La afirmativ pronumele vine după verb, legat cu cratimă; la negativ trece înaintea verbului:
- Spune-mi! → Nu-mi spune!
- Du-te! → Nu te duce!
- Dă-mi-o! → Nu mi-o da!
- Uită-te! → Nu te uita!
La plural nu există problema
La persoana a II-a plural, forma afirmativă și cea negativă sunt identice: faceți! / nu faceți!, duceți-vă! / nu vă duceți!, fiți atenți! / nu fiți neatenți!. Greșeala apare numai la singular.
Testul practic
Înainte de „nu", pune în gând cuvântul „a": dacă forma merge după el, e infinitiv, deci e bună. a face → nu face! ✅; a fă — nu există, deci nu fă ❌. Al doilea test: încearcă propoziția la plural. Dacă la plural spui „nu faceți", la singular trebuie să spui „nu face", nu „nu fă".
Exemple comparate
| Greșit | Corect | De ce |
|---|---|---|
| Nu fă zgomot! | Nu face zgomot! | negativul se face cu infinitivul: (a) face |
| Nu zi nimănui! | Nu zice nimănui! | infinitivul e „a zice" |
| Nu fii supărat! | Nu fi supărat! | la negativ, un singur i: (a) fi |
| Nu du-te acolo! | Nu te duce acolo! | pronumele trece înaintea verbului |
| Nu ai grijă de asta! | Nu avea grijă de asta! | infinitivul e „a avea" |
| Nu vino târziu! | Nu veni târziu! | „vino" e numai formă afirmativă |
Greșeli frecvente
- ❌ Nu fă asta niciodată! → ✅ Nu face asta niciodată!
- ❌ Nu fii prost! → ✅ Nu fi prost!
- ❌ Nu spune-mi minciuni! → ✅ Nu-mi spune minciuni!
- ❌ Nu dă-mi telefon acum! → ✅ Nu-mi da telefon acum!
- Atenție: în vorbirea de zi cu zi, „nu fă" se aude des. În scris, la evaluare, este considerat greșeală de morfologie.