Sunt, nu sînt — forma corectă și de ce
„sunt", nu „sînt" — regula pe scurt
În limba română literară de azi se scrie sunt, suntem, sunteți. Formele sînt, sîntem, sînteți nu sunt „greșeli de vorbire", ci o ortografie mai veche: ele au fost norma oficială între 1953 și 1993. Din 1993, Academia Română a revenit la scrierea cu u, iar toate edițiile DOOM apărute după aceea au păstrat hotărârea. Prin urmare, în manuale, în lucrări și la examen se scrie sunt.
Formele verbului „a fi" la prezent
| Persoana | Norma actuală | Ortografia de dinainte de 1993 |
|---|---|---|
| eu | sunt | sînt |
| tu | ești | ești |
| el / ea | este / e | este / e |
| noi | suntem | sîntem |
| voi | sunteți | sînteți |
| ei / ele | sunt | sînt |
Dacă întâlnești „sînt" într-o carte tipărită înainte de 1993 sau într-o ediție care a păstrat vechea normă, nu este o greșeală a autorului: este ortografia vremii. Tu însă scrii după norma de azi.
Regula lui â și î
Aceeași hotărâre din 1993 a fixat și locul celor două litere care notează același sunet. Regula are trei puncte:
- î la începutul cuvântului: înainte, început, îngheț, întrebare, îmi, într-o;
- î la sfârșitul cuvântului: a coborî, a urî, a hotărî, a omorî;
- â în interiorul cuvântului: cânta, mâine, râu, vânt, pâine, gând, sfârșit.
Cuvintele român, România, românesc se scriu cu â și ele erau scrise așa chiar și înainte de 1993 — sunt forma cea mai cunoscută a regulii.
Excepția: cuvintele formate cu prefixe
Când un cuvânt care începe cu î primește un prefix, î-ul rămâne neschimbat, chiar dacă ajunge în interiorul noului cuvânt:
- a înțelege → neînțeles, neînțelegere;
- a începe → reîncepe, reînceput;
- a îngheța → neînghețat; a înarma → reînarmare;
- bine + înțeles → bineînțeles.
Explicația e simplă: prefixul se adaugă la un cuvânt care există deja și care își păstrează scrierea. Tot așa, verbele terminate în î trec la â atunci când primesc terminații: a coborî → coborâm, coborât, coborând, pentru că sunetul ajunge în interiorul cuvântului.
Testul practic
Pune-ți, în ordine, două întrebări: 1) sunetul este la început sau la sfârșit de cuvânt? Dacă da → î. 2) Cuvântul este format cu un prefix (ne-, re-, pre-, des-, bine-) de la un cuvânt care începe cu î? Dacă da → tot î. În orice altă situație → â.
Exemple comparate
| Greșit azi | Corect | De ce |
|---|---|---|
| Noi sîntem elevi. | Noi suntem elevi. | norma din 1993, reconfirmată de DOOM |
| Voi sînteți gata? | Voi sunteți gata? | aceeași regulă la toate persoanele |
| cîntec, mîine | cântec, mâine | sunetul e în interiorul cuvântului → â |
| ânainte | înainte | la început de cuvânt → î |
| a coborâ | a coborî | la sfârșit de cuvânt → î |
| neânțeles | neînțeles | prefix + cuvânt care începe cu î |
| romîn, Romînia | român, România | excepție păstrată dintotdeauna |
Greșeli frecvente
- ❌ Eu sînt în clasa a VII-a. → ✅ Eu sunt în clasa a VII-a.
- ❌ Am coborât și apoi am hotărât. — aici totul e corect; greșeala apare invers: ❌ a hotărâ → ✅ a hotărî.
- ❌ bineânțeles → ✅ bineînțeles (și scris într-un singur cuvânt, când înseamnă „desigur").
- ❌ reîncep scris reâncep → ✅ reîncep.
- Nu amesteca cele două sisteme în aceeași lucrare: dacă scrii „sunt", scrii și „cânta", „mâine", „român".